Sibiel şi împrejurimile sale

Împreunǎ cu Muzeul sǎu de icoane, Sibielul pǎstreazǎ bogata moştenire a sufletului autentic al satului caracteristic din Transilvania. Poziţia sa geograficǎ, chiar în centrul României, face din acest sat, în plus, o bazǎ de cert interes logistic pentru a vizita alte centre importante ale Transilvaniei.

Un vechi sat

Expertizele arheologice atestǎ prezenţa omului în zona Sibielului din era neoliticǎ, chiar dacǎ anumiţi cercetǎtori plaseazǎ abia în secolul al VI-lea – perioadǎ de mari migraţii – prima constituire a satului. În schimb, Cetatea - numitǎ Salgo-, din care au rǎmas ruine importante pe înǎlţimile împǎdurite la circa un kilometru şi jumǎtate de zona locuitǎ a Sibielului, ar fi datatǎ, dupǎ unii, din secolul XIII-XIV. Înfiinţatǎ de maghiari, şi de aici tradiţia localǎ care ar vrea sǎ o ducǎ în timp pânǎ în epoca Dacilor, ca loc în care regele Decebal şi-ar fi ascuns comorile, Salgo este atestatǎ documentar pentru prima datǎ în 1322, dar trebuie sǎ aşteptǎm anul 1382 (sau 1384) pentru a avea prima atestare a Sibielului, deşi existǎ voci care considerǎ o echivalenţǎ între Salgo şi Sibiel.

Mânǎstirea şi Biserica “Sfânta Treime”

Un important rol religios şi cultural în acest sat, care pânǎ la jumǎtatea secolului trecut a trǎit din creşterea animalelor şi pomicultura l-a avut, începând cu secolul al XVI-lea, Mânǎstirea situatǎ la circa 5 km de Sibiel în localitatea Chilii, împreunǎ cu şcoala sa. Mânǎstirea a fost desfiinţatǎ şi distrusǎ cǎtre sfârşitul secolului al XVIII-lea, cam în aceeaşi perioadǎ în care la Sibiel a fost ridicatǎ Biserica închinatǎ Sfintei Treimi. Construitǎ începând cu 1765, biserica a fost pictatǎ între 1774-1775 de doi pictori populari, fraţii Stan şi Iacob din Rǎşinari. Opera lor a fost readusǎ la luminǎ pentru a fi admiratǎ şi astǎzi prin lucrǎrile de restaurare încredinţate unor specialişti chiar de cǎtre Pǎrintele Zosim Oancea la sosirea sa în Sibiel, în 1964-1965 (pǎrintele a intuit prezenţa acestor fresce acoperite de cinci straturi de var pe un zid complet înnegrit de fumul lumânǎrilor). Cu un naos unic, cu nişe semicirculare şi fresce care, împreunǎ cu motivele biblice şi liturgice tipic bizantine, preiau şi motive occidentale neobişnuite precum reprezentarea unor Papi, biserica din Sibiel este astǎzi un monument Naţional.

Uliţe şi troiţe

În tǎcerea uliţelor pietruite, îngânatǎ doar de cursul mai mult sau mai puţin zgomotos al pârâului Sighiel de la care îşi trage numele, Sibiel oferǎ chiar şi în zilele noastre priveliştea tradiţiei şi culturii locale prin casele sale tipice cu curţi luminoase, prin troiţele pictate pe la începutul anilor 1800, prin Şcoala şi Cǎminul Cultural. Livezi şi câmpuri înverzite, dealuri împǎdurite şi cǎrǎri care se afundǎ în acestea, încununeazǎ comoara cea mare pe care o adǎposteşte Sibielul: Muzeul de icoane pe sticlǎ şi spiritul locuitorilor sǎi care l-au creat, împreunǎ cu Pǎrintele Zosim Oancea.

6.9.2009: Mărginimea Sibiului şi–a primit "Mărul de Aur"

Pe 6 septembrie 2009, Mărginimea Sibiului a primit trofeul “Golden Apple”. Distincţia, considerată echivalentul Oscarului pentru turism, este acordată anual de Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism (FIJET) unei destinaţii sau personalităţi care s-au evidenţiat în dezvoltarea turismului din ţara lor. Peisajele Mărginimii, ospitalitatea oamenilor şi vechimea agroturismului din Sibiel au adus Mărginimii Sibiului acest premiu. Ceremonia de decernare a avut loc la Sălişte, la eveniment luând parte Ministrul Turismului Elena Udrea, oficialităţi judeţene şi premianţii.

De la Sibiel la Sibiu, la Sighişoara şi mai departe

Nu putem înşirui aici nenumǎratele destinaţii turistice la care se poate ajunge cu uşurinţǎ din Sibiel, în aproximativ o orǎ de mers cu maşina. De la apropiatul şi splendidul oraş Sibiu la târgurile şi satele vecine Cristian, Cisnǎdie, Cisnǎdioara, Rǎşinari (satul natal al filosofului Emil Cioran), de la mai depǎrtatele Sâmbǎta de Sus, Mediaş, Sighişoara, Prejmer, Biertan la apropiata Ocna Sibiului (staţiune balnearǎ), împrejurimile Sibielului oferǎ o extraordinarǎ panoramǎ a moştenirii culturale caracteristicǎ celor trei etnii istorice- români, saşi şi unguri- care au locuit împreunǎ în aceastǎ zonǎ, începând cu minunatele cetǎţi şi biserici fortificate de origine sǎseascǎ, mult rǎspândite aici.

ÎNAPOI